Prof. Mioara Gafencu

TOATE ARTICOLELE – MIOARA GAFENCU

Arhimandrit Timotei Aioanei – Un popas la curţile dorului

Sfinţia Sa, arhimandritul Timotei Aioanei, ne-a dăruit în anul care a trecut două albume de mare preţ sufletelor noastre: „Rădăşeni, frânturi de istorie sacră”, „Rădăşeni, o grădină a Raiului”.
Ţinuta grafică a ambelor volume este exemplară. Fotografia aparţine lui Laurenţiu Tătulescu şi Iulian Miron, grafica şi prelucrarea foto este realizată de sora Simona Bucan, iar redactarea este făcută de monahia Anastasia Văetişi. Tipărite cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, cele 67 pagini, respectiv 280 pagini, sunt dedicate cu veneraţie „Părintelui Modest Antonovici, care mi-a dăruit lumina Botezului în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni, părinţilor mei Miron (†2009) şi Elena, fratelui meu Dănuţ (†1971), naşilor mei Constantin şi Savonica Constantin, tuturor rădăşenenilor care s-au identificat cu acest loc, oriunde s-ar afla ei”.
Imaginile fotografice şi scriitura se completează armonios şi imnic întru conturarea celui mai frumos sat din toată Moldova (Xenopol). Acest colţ de lume atât de drag Sfinţiei Sale este considerat un dar de la Dumnezeu, un loc stăpânit de duhul eternităţii. În acest topos, părintele Arhimandrit simte şi resimte apartenenţa la marea familie a rădăşenenilor. În acest cuibar de veşnicie este cerul sufletului său şi spaţiul iluminării. Aici se află patrimoniul afectiv şi divin, aici este ţinutul merelor de aur şi al îngerilor şi al Duhului Sfânt care a îndumnezeit mărginirea în nemărginire. Dovezile de iubire se adună în staţii devenite sanctuare necesare argumentării:
Aici este istoria începuturilor istorice, protoistorice şi christogeneza: situl arheologic de pe dealul Cetăţii cu dovezi din epoca de bronz, din aşezările Hallstatt şi cultura Cucuteni; aici trecea drumul domnesc ce lega Baia de Suceava, marea cale strategică şi comercială; aici este atestarea documentară din vremea lui Alexandru cel Bun; aici ar fi învăţat viitorul domn Ştefan Tomşa care ar fi poruncit zidire de biserică: aici, în apropiere, era graniţa spre Cornu Luncii şi Buneşti; aici s-a înfiinţat în 1858 una din primele şcoli; aici, în febra Unirii, Toader Grumăzescu a devenit primar de Rădăşeni şi deputat în partida lui Cuza. Şi crugul timpului adaugă alte şi alte date ale istoriei moderne şi contemporane. Aici profanul se îmbină cu sacrul.
Aici, purtat de mână ca Tobie de îngerul său, având capacitatea de iradiere a credinţei şi a iubirii divine, arhimandritul ne apare ca omul care n-a plecat niciodată de acasă. Psalmodiind litanii din lumea tainelor, ne invită ospitalier să citim în Cartea Sfântă, în transcendent, între zidurile celor două biserici, trăind clipe de bucurie, înseninare şi lumină. Citeşte bucoavnele din pisanii, vorbeşte despre tablourile votive, se uimeşte în faţa ferecăturilor cărţilor bisericeşti, face consideraţii asupra iconarilor şi a arhitecturii ecleziaste, trăind alături de oamenii ţintaţi în frunte (Gr. Ilisei) Cartea regenerării prin credinţă.
Bisericile tezaurizează frumuseţi fără frontiere din vremuri voievodale, din spaţii ale Athosului, ale mănăstirilor Râşca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave.
În sistemul de priorităţi al Sfinţiei Sale, tărâmul divinului este frumosul însuşi, fiinţa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate şi continuitate creştină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcţii sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet.
Nu e de mirare că în acest spaţiu sacralizat totul se înscrie afectiv şi activ în ethnos. Circulă un fluid spiritual ce leagă nemarginile prin prezenţa icoanei Sfintei Fecioare, Portăriţa, ocrotitoare a Rădăşenilor, precum şi prin epitaful pictat de Irineu Protcenco. Să mai vorbim de legendele hagiografice şi apocrife că sunt ficţiuni şi nu adevăruri? Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit şi egumen al mănăstirii Râşca a plecat la Sfântul Munte. Furtuna l-a lăsat sărac, dar Dumnezeu l-a ajutat să recupereze comoara din baston şi să aducă de la Schitul Lacu icoana mult visată cu Maica Luminii. Aceasta n-a rămas la Râşca, ci s-a dorit la Rădăşeni. Această sfântă istorie a fost repetată cu evlavie în secolul trecut şi se repetă şi azi cu smerenie şi uimire. Icoana este văzută cu ochii minţii şi păstrată în străfundul inimii fiecărui credincios ca o comoară de inestimabilă valoare, ca un trainic liant cu lumea din înalt. Cititorul de toate calibrele cunoaşte minunea, iar credinciosul îşi pleacă cu evlavie genunchii în faţa minunii Dumnezeieşti. Îngenunchem în cuvânt, în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face şi cel ce contemplă albumele urmând paşii arhimandritului Ilie Cleopa sau ai ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoţi şi cântăreţi bisericeşti, femei evlavioase, credincioşi sunt conturaţi cu iubire în tuşe blânde. Divinitatea coboară în casele rădăşenenilor evocaţi cu o căldură care emoţionează şi cucereşte.
Părinţii şi bunicii, vecinii, luminătorii satului, cultivatorii pomătului, generalii, eroii, toţi reînvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca şi N. N. Beldiceanu sau doctorul fără arginţi Vasile Lateş (N. Iorga). Mai toţi s-au dus la dii manas, sufletele au urcat la cer, dar au rămas vii în amintirea localnicilor.
Ultima parte a albumului realizează un portret colectiv al poporănilor folosind texte ale lui M. Sadoveanu, Aurel George Stino şi Grigore Ilisei. De altfel, Grigore Ilisei este cel ce ne invită la sărbătoarea cărţilor arhimandritului, garantând prin semnătură intrarea, ieşirea şi rămânerea în acest spaţiu de rodnicie spirituală şi materială. Acuarelele Constanţei Rodica Dan şi desenele lui Dan Hatmanu precum şi fotografia artistică şi inspirată slujesc cu mare forţă sugestivă intenţia şi sentimentul autorului ce se înfioară şi se mângâie de atâta frumuseţe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice şi etnofolclorice. Ancorat în prezent şi scăldat în truda părintelui arhimandit ce ne povăţuieşte ca aspiranţii la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc şi de fărâma de dumnezeire din propriul suflet, cărţile tezaur răspund problematicii trăitorului mileniului trei.
Rădăşeni – la curţile dorului. Rădăşeni – un datum specific. Rădăşeni – sentimentul sacrului. Rădăşeni – aură de nobleţe divină. Rădăşeni – centrul lumii.
Albumele – cântec al inimii în aspiraţie celestă. Albumele – dorul Pământului de a fi mai lângă cer. Albumele – formă a rugăciunii unui senior monah Albumele – act sacerdotal al întâlnirii cu Hristos.
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Timotei arhimandrit, în anul de la Hristos 2010, iar de la facerea lumii 7608… ostenitu-m-am întru Domnul care mi-au ascultat ruga…”

Anunțuri

Un răspuns la „Prof. Mioara Gafencu

  1. Doamna Mioara, ca om nascut in radaseni, citesc cu bucurie descrierea satului. din pacate, ajungind la un moment dat, va rog sa va informez, observ ca domnia sa, autorul, face referire la doua biserici in radaseni, cind in fapt sint trei. care din ele o omite: cea de la faur , cea din centru sau cea de la metropol? rugati-l pe dl Elisei, la sarbatorirea cartii sa repare aceasta eroare, poate din neatentie n-a fost inclusa.
    dar nu cred ca intentionat, sa o fi uitat pe cea de pe stil vechi. .ca n- ar fi frumos.
    parintii mei au tinut pe stil vechi, relatiile dintre oameni nu au fost afectate de aceasta..
    in meseria mea de marinar, am avut oocazii sa am patru religii la bordul navelor: ortodoxi, catolici, musulmani, confucianistti.
    relatiile le-am mentinut foarte bune, tocmai din cauza adevarului ca fiecare crede cum doreste .

    va doresc sanatate, un an nou in liniste si pace.
    sotul dv-dzeu sa-l odihneasca, mi-a fost profesor, l-am confundat pe ludovic al 14 cu ludovic al 15, l-am facut regale soare. un om extraordinar, alaturi de dl grigoriu.
    cu dv doar un trimestru am facut romana, in clasa a9-a, nu reusisem sa va cunosc.

    cu multumiri si respect, commandant de cursa lunga, grigore manolache

    mai jos, daca avetivreme si doriti, citeva rinduri de pe mare

    27.12.2013- plecare din Saldanha bay- Africa de sud
    Multumesc de urari craciun.
    Inseamna ca n-ai avut probleme in Portland, daca nu zici nimic.
    Ce trece timpul, cum cresc copiii. Miine invatam noi de la ei.

    Am fost tare ocupat in portul acesta, Saldanha bay, Africa de sud.
    In loc de 60 ore am stat 7 zile. Am incarcat role de tabla 35.000 tone pentru Mombassa si Dar El Salam.
    Probleme cu stivuirea, cu magaziile. A facut testul la magazii ultrason, si a gasit de 4 ori (doar intr-un singur loc)
    ca nu era bine. Si noi am facut cu apa si n-a curs o picatura. A fost la vapor si P&I , m-a asistat, m-a ajutat.
    Incarcarea vaporului se face cu negri, de fapt totul e mecanizat, cu utilaje, stii.
    Dar negrii se mai rotesc, si de cite ori ies pe punte, vad vreo 4-5 care nu fac nimic, stau pe teava de la cablurile electrice
    Si butoneaza mobilul, si trimit mesaje, text, text, text. Apoi altii ii iau rindul.
    s-au mai oprit macaralele de citeva ori, nu mult, 10 ore in total, si atunci negrii se scarpina in cap,
    dar nu la baza timplei, ci in virful capului, ca a fie mai expresivi. Ii vad de pe geamul din comanda.
    Dupa acest gest semnificativ, din nou se aseaza pe teava groasa de la cabluri electrice (stii, care duce spre prora navei),
    Si continua butionarea mobilului cu mesaje si text, text , text.
    i-am zis chief-ului sa intrebe unde trimit atitea mesaje, a intrebat, au ridicat capul, au zic catre rude-relative-, apoi din nou
    se aplecau constiincios asupra mobilului. Si asa din 3 zile de incarcare, sau facut 7 zile.

    Dar nici albii- urmasii olandezilor- nu se omoara profund, la sedinta de dimineata la ora 8, dureaza pina la 9 jumate.
    Sint jumate albi, jumate negri. Totusi civilizati si educati, politicosi. Tin cond religios de parerea comandantului.
    De exemplu, au scris in raportul zilnic 6 ore stopare, din cauza macaralelor, am argumentat ca au fost reparate, dar
    Stivatorii n-au venit, si au inteles, au redus la 2 ore. Asa a si fost.
    De fapt problema cu macaralele era ca se spargeau furtunele des, din cauza marfii grele- o rola avea 10 tone, si lua 2 role odata.
    Foarte, foarte amabili, au respect pentru functia reala de comandant.
    Oamenii in africa de sud au fost f de treaba, m-am impacat bine cu toti, jumate negri , jumate albi, in fiecare zi dimineata la
    Cind ajungeam in conferince room, in uniforma, toti 11 oameni, se ridicau in picioare.
    Dar nici eu n-am avut de obiectat, in primul rind ca nu stiam ce sa obiectez, n-am mai incarcat role de tabla niciodata.

    Oricum erau doar chestii de bun simt, amarajul-legaturile- sa fie facut bine, aici stiam, am intrat in fiecare magazie de 2 ori si l-am verificat.
    Ca e o hula in sud africa si pe coasta estica, Madagascar si Mozambic, ca mergem in apropiere de coasta, 12 mile, sa ne mai protejam de pirati.
    i-am tratat si eu cu respect, de exemplu, a intirziat un negru, reprezentatul lui Mittal, ca e si aici, si nu avea cafea, si i-am dat cafeaua mea.
    noroc ca avem de toate, cafea, sucuri,tigari, la discretie.
    Asta e bine la compania asta, ca niciodata nu ma controleaza la cit cheltui. Adica controleaza, dar nu zice nimic, de ce cheltui.
    De exemplu acum am 40 cartoane de Marlboro in plus, sa fie acolo, ca poate e vreun port greu, sa fiu echilibrat in consum.
    In Africa cel mai bine rezolvi cu cafea ness si si sucuri -coca, fanta, 7-up.
    Am luat 100 de nesuri din Cape Town. – nu sint scumpe , 4 dolari. 200 grame, 12 lei. Si la noi costa 30 lei.

    Ei, au si ei un viciu acceptabil, cu mobilul, sa trimita mesaje, text, text, text. Da cita lume nu-l are?

    Mergem in zona de pirati, si nu ne da oameni inarmati, cum era pina acum.
    Asa ca trebuie sa ne aparam singuri. Avem sirma ghimpata, o sa punem jur imprejur, si o sa o s-o conectam la curent.
    Am free bord 5 metri. Sint 6 zile de mers in zona de pirati, pe coasta mozabic, tanzania si kenia. Altfel n-au fost cine stie ce probleme,
    La magazii s-a lucrat f mult, ca veneau dupa ciment, le-am spalat cu chimical- acid clorhidric diluat, da rezultat f bun.
    A fost noaptea cind a venit inspectia, ca daca era ziua , mai vedea ceva.
    Oamenii au obosit si ei, ca si mine de altfel, sint filipinezi care au 21 luni, 5oameni – altii 12 luni-6, altii 9 luni.
    . N-am mai fost in oras, iesisem data trecuta cu bob, am fost tot aici.

    Mergem la Cape Town , sa luam Combustibil, apoi spre Mombassa, 9 zile.
    Voiajul acesta se termina in jur de 15 ianuarie, vaporul se preda la Durban.
    De acolo, poate Richard bay, carbune pentru Europa, zic eu.
    Am zis ca am scapat de frig din europa, dar dau de pirati in est africa.

    MALEFICUL E IN DETALII.

    07.01.2014- Coasta Tanzaniei, Africa de Est
    Azi noapte, ultima zi,Au fost 2 barci, stiu ce intentii aveau,erau sigur pirati, dar au vazut ca e sirma
    ghimpata peste tot, si furtune de apa, Au facut un ocol si s-au oprit in partea din prora, babord,foarte
    periculos, dar jetul de apa le uda, erau 5 insi in barca, Nu stiau ce sa fac intii: sa se agate de vapor,
    sa se protejeze de apa, sau sa tina barca in directie buna.
    Au ridicat un kalasnikov in sus, a amenintare,au tras 3 focuri,probabil sa nu piarda multe cartuse, noi am mariti viteza,
    dar mai ales am luat benzi laterale, ceea ce important.
    Si alarma suna continuu, e o alarma care te surzeste, stii, efectul sonor.
    Au venit dimineata, la inginarea noptii cu ziua, pe la 4 jumate.
    Echipajul era alertat, am anuntat coasta tanzaniana, era la 12 mile distanta. Au actionat destul de bine autoritatile
    din tanzania, ca au trimis o salupa militara in jumate de ora.
    Dar daca piratii urcau la bord, ei nu mai aveau ce face.
    Ca era si vreme rea, valuri destul de mari, si asta a contat f mult, ca i-a descurajat.
    E f bun sistemul cu sirme ghimpata, si pus gratii la toate geamurile unde s-ar putea ajunge usor, inclusiv la comanda.
    Echipajul se indrepta spre citadel, locul ascuns. Totul e ca nu aveam comunicare din citadel spre uscat, telefon sau radio VHF.
    In concluzie, cel mai mult ne-a ajutat vremea rea si furtunile de apa intreptate spre pirati – ei trebuia sa gaseasca un loc
    De catarare ferit de furtune si unde credeau ca puteau muta gardul de sirma. Era un loc, pe care l-au si vazut, unde sirma era mai rara,
    (din cauza ca nu am avut destula) , si in zona aceea se uitau.
    Piratii erau negri, normal, si toti copii, cred ca pina in 17 ani, nu mai mult. Unul singur parea mai batrin,
    La 30 ani sa zic, dar negrii nu pot fi recunoscuti ca virsta, nu-ti dai seama. Ceea ce e mult mai periculos.
    Ca unul la 40 ani, arata ca de 25, ca maninca fructe si vegetale. Ca si filipinezii.
    Si a mai fost, ca unul din ei era sa cada in apa, si altii erau ocupati sa-l ajute, in fine, au fost mai multe elemente care
    Ne-au fost favorabile.

    Am ajuns dimineata asta la mombasa, stam in deriva, si aici cu atentie la pirati.
    Dar e o zona unde umbla navele militare keniene, o zona de protectie.
    Miine mi-au zis ca intram in port.

    Voiaj bun in continuare.

    Intrebare de verificare:
    In ce este maleficul, si ce este el?

    1. Maleficul e in piratii marilor si Oceanelor care ataca vapoarele
    2. Maleficul e in detaliu- putem vorbi la general, sau extrage din context, sau se da un
    exemplu rar intimplat, ca fiind mereu
    3. Maleficul e in romanul Cartea Mersul Trenurilor

    Elemente ajutatoare:
    Punctul 1 nu poate fi: piratii sint rai , dar nu malefici
    Punctul 3 nu poate fi: romanul Cartea mersul trenurilor este scrisa de oameni inteligenti, care au familii acasa.

    15.06.2009- in trecere pe la ecuator, venind din brazilia spre europa
    Sint tot acolo unde ma stii, si oricind ma vei cauta, ma vei gasi:
    Pe colbul marilor din lume.
    Nu ai cum sa gresesti, de oricine ai intreba,
    Iti va spune de mine. Poti intreba delfinii si pescarusii, poti intreba
    Zeul neptun sau frumoasele amazoane,si sirenele iti vor spune de mine.
    Dar pe ele, iti spun, le poti intreba doar la crepuscului de seara,
    La inginarea zilei cu noaptea.
    Pe sirene le recunosti, cu capul de femeie, cu par lung si corp
    De peste. Au in mina o oglinda. Au voce frumoasa ca sa atraga
    Corabiile spre ele, apoi sa le scufunde.
    Poti intreba negrii din africa, creolii din caraibe, metisii din insulele
    Capului verde, oamenii galbeni din china si coreea, maorii din Australia,
    Si din toate insulele pacifice.
    Mai poti intreba si cocorii , in drumul lor lung ,cind se intorc din
    Africa, iti vor spune ca ne-am intilnit in insulele trinitad tobago.
    i-am indrumat spre dunare, unde-si fac cuibul in virf de stilp de curent.
    E un cocor pestrit in ftuntea cirdului, ma stie.

    Ma mai poti gasi pe peronul pustiu al unei garii pustii, fara trenuri.
    Unde sinele de cale ferata au fost umplute cu verdeata si ma uit
    Cum pasarile ciugulesc dintre sine, ultimele seminte de griu care au
    Mai cazut din vagoane.
    E o gara pustie cu afise vechi, care indruma calatorii spre zari necunoscute.
    Ma vei vedea stind pe treptele de piatra ale garii vechi, cu acoperisul de
    De tigla veche, rosie, sparta de vremuri si vint.
    Si voi sta acolo sa te astept, stiind sigur ca vei veni.
    Ma vei recunoaste, nu mai e nimeni acolo,vei vedea un om care se uita
    Spre nicaieri. Cu capul intre miini.
    Te vei aseza linga mine, vei tacea, vom tacea impreuna despre alceva.
    Acela este peronul terminal al marilor.
    Va fi toamna, o toamna frumoasa cu frunze ruginii imprastiate pe
    Dalele smulse din peronul garii vechi.
    Peron ce a fost calcat de multi pasi, care i-a dus pe oamenii spre locuri
    De unde nu s-au mai intors.
    Mai incolo niste depozite vechi, care cindva erau pline. Acum sint goale,
    Scinduri rupte,porti stricate. Au ramas doar pentru ecou.
    Si zgomotul pasilor nostri se izbesc pe peretele coscovit de soare si vint ale magaziilor vechi.
    Este ecoul, atit a ramas. Mergem si mai tacem si despre alceva.
    Ne suim in podul acelor magazii vechi. Paienjenii au umplut totul,
    Il inlaturam. Printre colete vechi, rupte, sparte ,gasim o carte cu
    Copertile indoite. Acolo vei gasi totul despre mare si oameni.
    Ia-o, s-o citesti mai tirziu. Si iar mai tacem. .. despre alceva…
    Grig

    19.11.2013-Las Palmas

    Nețărmuritul regret generat de încetarea din viaţă a profesorului Bogdan Grigoriu, director al Colegiului Național Nicu Gane Fălticeni, ne face să dăm în acest moment glas sentimentelor și recunoștinței pe care le-am mărturisit de atâtea ori și, totuși, niciodată pe deplin, pentru a sublinia rolul de excepție pe care l-a avut în evoluția instituției și a multora dintre cei care ne legăm acum și în viitor destinul de ea. Conștientizăm acum mai bine ca oricând și, e în firescul duratei umane să fie așa, că suntem privilegiații care au trăit câteva momente din existența lor alături de un om cu totul deosebit.

    Indiferent de ipostaza în care l-am cunoscut, profesor, diriginte, director, amfitrion al evenimentelor culturale, creator de cultură identitară, câteva constante l-au definit integral și cu asupra de măsură: pasiunea, responsabilitatea, rafinamentul, respectul, echilibrul, înțelepciunea. Ca profesor de matematică face parte dintr-o galerie de elită, căreia îi sunt mărturie vie atâtea generații de elevi performanți, dar și lucrările sale de specialitate. Ca director a creat un stil managerial inconfundabil, impunând cu eleganță și motivând prin exemplul personal. Instituția a înscris repere importante sub conducerea sa: a parcurs sinuoasa perioadă de tranziție și a dobândit satutul de colegiu național.

    A fost și a rămas colegul nostru până în ultima clipă, prezență activă în viața școlii căreia i s-a dedicat fără rezerve. A făcut istorie organizând Zilele Școlii în formatul lor academic, de supremă elevație. L-am avut alături la Ziua Colegiului 2013, când s-au împlinit 25 de ani de la prima manifestare de acest fel. Acum privim această prezență ca pe o manifestare simbolică, ultima în care ne-a vorbit și a dat greutate unui eveniment căruia i-a semnat actul de naștere.

    Dispariţia domnului profesor Bogdan Grigoriu lasă un imens gol în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
    prof. Mihaela Bărbăcuţ
    Colegiul Naţional “Nicu Gane”

    20.11.13- plecare Tenerife
    Ma intilnisem cu dinsul in falticeni, mi-a dat nr de telefon, sa ne vedem la o cafea.
    A fost profesorul cel mai drag, alaturi de alt profesor de istorie.
    Imi cer scuze de intirziere, iremediabil tardiva, ca nici n-am cum s-o explic prea bine.
    Sa zic c-a fost furtuna in oceanul atlantic pe unde am trecut, nu merge, ca mai e si vreme buna.
    Sa zic c-am fost bolnav, nu, ca n-am fost. Sa zic doar c-a stat ceasu, c-asa ziceam cind intirziam la scoala .
    Dar si aici e cusut cu ata alba, ca din brazilia pina in europa am dat 6 ceasuri inapoi, n-avea cum sa stea.
    Ma gindesc sa zic ca n-am avut cerneala in toc, da’ parca nu se mai scrie cu tocul, decit cu tastatura…
    Si doar e telefonul sa-l anunti.
    Toate sint inventii ale vietii, tot aminind o intilnire ce nu mai poate avea loc vreodata.
    Si nu sintem atit de ocupati, doar inventam ca sintem. E atit de trist…

    Sau cind ne intreba ce-am mincat, minteam, ca mincam turte pe plite, zi ziceam ca mincam piine cu gem.

    15 noiembrie, 2013, In drum spre Angola, plecat din Tenerife, Oceanul Atlantic

    Fato, o sa vii la aeroport

    Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii
    In ochii tai cu luna mã rasfrang …
    si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene
    dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.

    Scrisa pe 5 mai, 2013, Paranagua, Brazilia
    O sa vina vremea cind vei veni la aeroport sa astepti pe cineva in aerogara.
    Dupa aterizarea avionului vei astepta ceva timp, functie de aglomeratie, uneori 15 minute,
    alteori 1/2 ora, sau poate mai mult,2 ore, daca Sint mai multe avioane care vin in acelasi timp.

    Daca vii cu masina, sa fiti atenti sa mergeti la SOSIRI, ca este separat de plecari, la ceva distanta. o lasati in parcarea de la suprafata, aproape de iesirea din aeroport.
    Aveti grija de tichet, sa nu-l pierdeti , ca la iesire trebuie bagat in tonomat ca sa se deschida bariera.

    Sa fiti la aeroport cam la vremea sosirii avionului ( o sa-ti dau toate datele cu 1/2 zile inainte), Nu mai devreme.

    Poate o sa fie multa lume, cum ti-am zis, depinde de numarul avioanelor.
    Nu stiu din ce colt al lumii voi veni, dar e posibil din orice parte- america de sud, africa, asia.

    Dupa atita vreme, sa faci un efort sa ma recunosti. Oricum , ca precautie, o sa-ti dau detalii despre mine , mai jos. Sa nu cumva sa te arunci in bratele altuia.
    Daca nu ma recunosti, prin multimea aceea si in zumzetul aeroportului, amestecat cu anunturi de tot felul ” aveti grija sa nu parasiti bagajele”, Avionul de rotterdam are 1 ora intirziere”, pasagerul smith este chemat la poarta nr.6″ o sa vezi un om , printre multi oameni.

    Duce un carucior cu bagaje, dar multi au carucioare. Pina aici este pusa la indoiala identitatea mea.
    Vezi un om ingindurat, obosit dupa o calatorie in jurul lumii. Se uita spre nicaieri, dar cauta pe cineva.
    Inca nu stii sigur daca e el, grig, omu’ tau, pe care-l astepti sau nu, de 12 luni.
    Dar nici omul acela nu stie daca e el. Trebuie sa se uite in buletin sa se recunoasca.

    Iti trimit o fotografie ca sa recunosti. iti scriu pe fotografie ce trebuie sa spui.In caz ca uiti.
    Te uiti cu atentie sa nu treaca pe linga tine. e in stare cit de aiurit e la vremea aceea.
    Ca vei intilni un ratacit, pierdut in spatiu. Si timp. Cel mai bine dupa asta il recunosti: nici nu conteaza figura, e doar un om Pierdut, putin obosit, uitindu-se in zare sa te gaseasca prin multime.

    Pentru recunoastere ar fi bine daca l-ai lua pe nero,ciinele de la radaseni, el sigur l-ar recunoaste. Dar e multa lume, si se sperie saracu.

    La un moment dat , privirile ni se intretaie, ne uitam unul la altul direct in ochi, si ne amintim ca, parca ne cunoastem de undeva. Poate de la tg mures.
    La inceput ti se pare ca sint chiar eu, grig, apoi ai certitudine, ca vezi un om tinar, asa cum il stiai.
    Alergi spre el, nu-ti pasa de oameni, si te arunci in bratele lui, il stringi cit de tare poti, nu-ti pese de nimeni,zic iar, fiecare cu ale lui, doar citiva
    Angajati din aeroport se uita asa, dar isi vad de treaba lor, si sint discreti.
    Il stringi in brate , plingi, stai lipita citeva minute, zici, grig , ce dor mi-a fost, ah ce dor! Si dupa o pauza iar zici grig, te iubesc, ah, cit te iubesc,
    Si continui sa plingi. Eu nu zic nimic, doar pling mai tare ca tine, ca ce-mi zici tu, eu ti-am spus de multe ori.

    Daca uiti aceste cuvinte din cauza emotiilor, o sa le scriu pe o poza, unde este si poza mea de recunoastere.
    Atunci le poti citi. Doua cuvinte magice trebuie repetate, sa nu le uiti: dor si iubesc.

    Mã culcasem lângã glasul tau si te iubeam.

    sa m-adun, sa ma-ntorc si sa vin iar la tine:
    – „Na un mar!”… si atat.
    Noaptea a nins peste camp cu pamant
    Tu unde esti, in ce gand?
    Chemarile ne scutura in san
    durut zornaitoarea salba…

    31 dec 2013, Africa de sud, Madagascar

    A murit fatele meu, ionel il chema,pe 30 dec, dimineata. Era un om extraordinar.
    Nu s-a plins de vreo boala, decit cind il durea foarte tare. Dupa el imi pare rau mai mult decit dupa mama.
    A murit la 64 ani.mama la 94 ani. Tare se mai mindrea cu mine.
    El a fost sudor de meserie. La fabrica chimica din falticeni.
    A venit odata la constanta, in mai era,in secolul trecut, trimis prin sindicat, a stat la un hotel.
    La plecare mi-a dat toti banii care ii avea la el, ca avea bilet dus-intors.

    Avea probleme cu circulatia singelui, venele se ingustase, si nu mai ajungea singele la capete, in special la picioare.
    Doctorii de la suceava n-au vrut sa-l interneze.
    Pe mare, daca un comandant refuza sa spitalizeze un om, este arestat.
    Si intr-o tara africana, 4 prin care trec acum, da mai mare atentie sanatatii, decit la noi.
    Cind imi revin, o sa trimit o scrisoare la Organizatia Mondiala a Sanatatii,( World Health Organization (WHO),
    cu poze si refuzarea internarii.

    Anul trecut, cu picioarele umflate, se apleca si culegea cartofi, mici si putini, din cauza secetei. Cu picioarele umflate mulgea vaca, facea curatenie, dadea finul in pod, taia lemne, cosea in livada, Prasea cartofii, mere fara sa se plinga.
    Asta e ceva colosal , ca nu se plingea, eu eram cel care insistam pentru doctori .

    Cind venem de la constanta, desi erau multi oameni in casa, imi dadea cea mai buna carne de la porc, Bucatica de muschi, care nu e multa.
    De fapt si datorita lui ii datorezi ca sint comandant, cind veneam acasa, mereu imi dadea bani din slujba lui.

    Era un om milos, el nu taia gaina vreodata.
    Era atit de milos, ca tiganii veneau cu cersitul , si le dadea ultimele oua din cuibar.
    Si malai, si bucati de carne, ca era in post. Si cind se termina postul, nu mai avea pentru el.
    Desi era de la tara, odata nu l-am auzit vorbind vulgar, in toata viata.
    Un om cinstit si omenos si credincios. Toate posturile le-a tinut cu sfintenie.
    DUMNEZEU SA-L IERTE !

    Ne pregatim de anul nou, dar si pentru pregatirea vaporului impotriva piratilor, mai important.
    Am asezat in jurul navei gard de sirma peste tot, e spre sfirsite, in 3 ianurie intram in zona de mare risc.
    Am pus gratii la toate geamurile de la nivelul de jos, dar si la comanda.
    Am tras fir de telefon in camera cirmei, unde ne adunam in caz de atac. Am pregatit furtune din loc in loc,
    Cu jet de apa puternic.

    Bucatarul pregateste revelionul, dar nu ma tenteaza deloc, una ca mincarea e aceeasi de 9 luni, adica fada si fara gust,
    Apoi si raspundere pentru ce va fi. O sa stau jumate de ora, apoi las oamenii sa se simta bine, De obicei se simt mult mai bine fara comandant. Am bere si whiskey,si vin, o sa le dau rezonabil.

    Te pup, grig

    Apreciază

Introduceti anuntul dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s