Info Magazin

Duminica Floriilor – Intrarea Domnului in Ierusalim

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi Intrarea Domnului în Ierusalim.

Este ultima duminică din Postul Mare și a doua zi, din cele peste 40 ale aceluiași post,  după Buna Vestire, încununată cu frumusețea unui praznic împărătesc. În perioada creștinismului primar aceasta erau ziua consacrată solemnității botezului catehumenilor – persoane adulte pregătite pentru primirea botezului.

Ea se mai numea și Duminica aspiranților la Botez, a celor care erau încuviințați de episcop să primească taina Botezului, prima taină din cele șapte sfinte taine ale Bisericii Ortodoxe.

Intrarea Domnului în Ierusalim se mai numește și Floriile spre a ne aduce aminte de ramurile înflorite și stâlpările de măslin și finic, din mâinile celor care L-au întâmpinat pe Mesia.

După minunea învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile, săvârșită de Hristos, a urmat intrarea Sa triumfală în Ierusalim, călare pe mânzul asinei, întâmpinat de către copii cu stâlpări de finic și ramuri de copaci și așternând hainele lor înaintea Mântuitorului. Atunci arhiereii și cărturarii au început să aibă o ură din ce în ce mai evidentă, urmărind la tot pasul să-L omoare.

Dar toate evenimentele s-au săvârșit ca noi, cei distanțați de veacuri multe să credem în adevăratul Mesia, Cel care a venit să scoată tot neamul omenesc din robia păcatului.

Evanghelistul Matei relatează acest moment al Intrării în Ierusalim astfel: Spuneți fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug.

În interpretarea Sfinților Părinți, asina preînchipuie poporul iudeu, în timp ce mânzul prefigurează neamurile care urmau să fie chemate la credință.

Norodul Îl primește pe Mântuitorul în Ierusalim ca pe un împărat: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”.

Învierea lui Lazăr era motivul căruia i se datora, în cea mai mare măsură, aceasta primire entuziastă. Peste numai câteva zile, entuziasmul se va stinge, iar locul acestuia va fi luat de incitația la răstignire a celui fără de păcat.

La fel ca și atunci, când în cetatea Ierusalimului mulțimea l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a rânduit ca în aceasta zi să împartă credincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Ele simbolizează biruința asupra morții.

Legat de marea sărbătoarea de astăzi, Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, spune următoarele: „Prin proorocul Isaia, Domnul a grăit: „În vremea milostivirii Te voi asculta și în vremea mântuirii Te voi ajuta” (Isaia 49, 8). Așadar este binevenit cuvântul acela apostolic care a grăit evlaviei voastre: „La vreme potrivită te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat… Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua…” (II Corinteni 6, 2; Romani 13, 12), căci se apropie pomenirea Patimilor celor mântuitoare ale lui Hristos și marele Paște cel duhovnicesc și nou, răsplată a nepătimirii, poartă a veacului ce va sa vină. Și se vestește aceasta prin Lazăr, care se întoarce din străfundurile Iadului, sculându-se el din morți după patru zile, doar prin cuvântul și porunca lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire și putere asupra vieții și morții. Și copiii cântă imnuri înaintea Lui, iar poporul cel lipsit de răutate Îl cântă, prin insuflarea Duhului Sfânt, pe Cel ce izbăvește din moarte, pe Cel ce înalță sufletele din iad, pe Cel ce hărăzește viața veșnică sufletului și trupului deopotrivă.”