Info Magazin

La final de campanie electorală, despre alegerile din Fălticeniul anului 1930

Românul nu vrea binele, nici silit

La alegerea pentru consiliu comunal în orașul de reședință al județului nostru, listei cetățenești agreată de guvern, i s’a opus alte două: fiecare din ele, în frunte, cu câte un șef de partid.

Astfel, în cele mai critice împrejurări pentru orașul și județul nostru, în loc de unire, se întețește lupta. Cu alte cuvinte nu ne place a face gospodărie la comună, chiar atunci când guvernul o cere, ci, politică ruinătoare. Probabil că deși a sosit timpul, lipsesc însă oamenii înțelegători.

În adevăr, s’a preconizat la comună o listă cetățenească unică, care să fie declarată aleasă, fără luptă, ca singura listă depusă. Lista urma să fie alcătuită din cetățeni locuitori ai orașului, în proporție și din toate nuanțele politice. La apel n’au răspuns toți, ci au înțeles să treacă peste noi, peste ceia ce preconizam, adecă peste interesele vitale ale orașului și județului nostru. Au înțeles dimpotrivă să dea lupte demonstrative, așa cum se face la noi de mai multe zecimi de ani.

Mai mult, s’a făcut din lista cetățenească care câștigase și simpatia guvernului, doar paratrăznet pentru a trimite nourii și trăznetele ce amenințau capetele celorlalte liste. Aceleași trăznete au făcut să cază asupra listei, care urmărea aducerea apei și canalizarea orașului, și fiindcă ducea lupta dârză și fățișă pentru reîntregirea județului cu Broștenii și Dornelor. Doar urmăriam ca în foarte scurtă vreme de la instaurare – termenul n’ar fi depășit 30 de zile – să punem pe cetățeni în fața începutului de înfăptuiri al dezideratelor de mai sus. Iar în cazul extrem, în acelaș termen , puneam alternativa demisiei întregului consiliu comunal – cetățenii fiind astfel scutiți de a face atent consiliul asupra datoriei sau demnității lui.

E drept, a mai existat un moment din care cetățenii puteau trage foloase, și care ele mai bine de 20 de ani depărtare. De atunci încă orașul putea să aibă apă și canal, căci trebuia a se profita de oferta d-lui Alex C. Pașcanu. Dar se vede că nu poți da nimănui ceva, sau face vreun bine, în mod silit.

Astăzi, vedem cu părere de rău că istoria se repetă. Totuși credem că nu e prea mult, când s’a  cerut părăsirea politicei dăunătoare și punerea la încercare a celor însuflețiți de a salva cu orice preț orașul și județul și încă cu sprijinul guvernului. Poate, prin aceasta, s’ar fi  dat ocazie cetățenilor să cunoască înfăptuiri, de cari nu au fost adesea obișnuiți să vază și încă în termenul cel mai scurt.

Iată cum pot veni momente de interes obștesc, când trebuie a se trece peste defectele – fie presupuse, fie reale – ale oamenilor, chiar dacă acești oameni ar fi și… capete de listă.

Și în cele din urmă, nu se va putea spune că nu ne-am făcut datoria întreagă.

Text publicat de Jenică Tatos

Săptămâna, Anul III, nr. 67

23 Martie 1930