Ce gol în stomac îți lasă Millenium! Desi știu că mai există și volumul patru și volumul cinci, simt că nu sunt gata să îmi iau la revedere de la magistralul stil de scriere al lui Larsson. Omul ăsta a reușit să aducă în fața noastră o poveste de peste două mii de pagini, una care nu plictisește, care nu se învârte în jurul degetului. Lăsând la o parte anchetele, hackerii, poliția secretă, poveștile din trecut, autorul păstrează o tema principală, ca să spun așa: violența asupra femeilor și bărbații care permit ca acest lucru să se întâmple.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost faptul că autorul a folosit un jurnalist și o fată pe care ai fi putut să o diagnostichezi cu sindromul Asperger. Jurnalistul are două arme: penița și mintea sa ascuțită. Fata are o voință de neclintit, curaj, memorie fotografică și pasiunea sa pentru calculatoare…