Nu sunt o curajoasă și cei din jurul meu știu asta. Am văzut coperta la „Călătoresc singură” și mi-am zis: „uite i carte pe care nu o vei citi prea curând.” Se pare că soarta a avut să ne întâlnim. Am primit cartea în dar de la cineva drag și tare m-am bucurat! Văzusem că apare cel de-al doilea volum, Bufnița vânează întotdeauna noaptea, și mica mea slăbiciune pentru bufnițe a început să dea din coate. Cum am vrut să fiu și eu măcar o dată în rândul lumii, am zis să încep seria așa cum trebuie și nu să mă comport ca o găină (am un talent extraordinar când vine vorba de serii, le încep de la jumătate).

Frica de coperta s-a evaporat după câteva pagini. Nu este un subiect ușor de înghițit, dar autorul nu m-a șocat, nu m-a înspăimântat cu altceva. Polițiștii nu s-au remarcat prin nimic…