„Înainte să fim ai voștri” mi-a smuls lacrimi aseară. Eram sigură că voi citi o poveste înduioșătoare, titlul fiind destul de sugestiv, dar nu mă așteptam să îmi încorseteze în așa fel sufletul. A fost o călătorie pe care aș putea să o asemăn cu o plimbare cu barca, asta ca să rămân și în preajma subiectului.

A pornit lin, totul era limpede și senin. Numai că, au apărut valuri care au zgâlțâit existența bărcuței mele, au dat-o peste cap și i-au destabilizat pentru totdeauna cursul. Este o poveste cu o încărcătură emoțională aparte, mai ales că este inspirată dintr-un episod care a zguduit America anilor 1945 – 1950. Am citit fără să cunosc acest aspect, nu în totalitate. Când am citit nota autoarei, am mai plâns o dată. Un pic pentru ei, mai mult pentru noi. Țara noastră are propriile povești șocante când vine vorba de casele de…