După blocuri

Pamflet, de Mihai Horga

Stau mașinile-n parcare, dar nu-i totu-n nemișcare
Pe sub o mașină mică, se prelinge o pisică
Alta stă pe o capotă, întinsă ca o cocotă
Face plajă, chiar e nudă, c-a stropit-o o zăludă
De pe la etajul trei…dar, ce crede dumneaei?
Chiar de are-un handicap, poate să-și facă de cap
Cu tineri făr-de musteți, înfocați și iubăreți
Prinși la oala cu smântână?-cu asta, o am la mână
Cam așa o comentează,una ce n-o agreează
O vecină groasă-n buză, care, permanent se scuză
Cum că este domnișoară,dar la ea vin ca la moară …
La-ntreținere o scaldă, cu-n consum de apă  caldă
Pentru un batalion…domnișoară ești? -Pardon!
Se face deja amiază, soarele s-a pus să arză
Aproape de ora două, scărpinându-se la bască
Trece domnul președinte (nici el nu e prea cuminte)
E-nsoțit de casieră, în fustă și bustieră
Care după ea îl trage (lumea zice că „i-o trage”)
Azi a prins un boschetar, răscolind gunoiul iar
Că în jurul blocului, e terenul nimănui
Dar totu-i revendicat, de câte-un neterminat
Un pas nu poți ca să faci, teren privat să nu calci
Vândut e a doua oară…pe cine, capul să-l doară?
De mai vine o năvală, se vinde tot de dârvală
Cum am spus – la bloc, aici, mai zărești ceva pisici
Câini comunitari nu sânt, au intrat parcă-n pământ
Dar, stau buluc în padoc,ca și noi, cei de la bloc
Au rămas câini de bogați,coafați și alintați
Care lasă, frățioare, în iarbă, tot o splendoare ..
Dulce e viața la bloc … (de bine, ar mai fi loc)
Reclame