Acum 100 de ani urgențele medicale erau deservite la Fălticeni de mașina Salvării

masina-salvarii-falticeni

În urbea de pe Șomuz unele lucruri au ținut pasul cu timpurile. Serviciul urgențelor medicale este unul dintre acestea. La începutul secolului XX marile orașe ale țării aveau deja constituite echipe de ambulanțieri care soseau la cei bolnavi cu trăsura, una ceva mai specială, construită după modelul austriac.

Fălticeniul avea la anii 1900 două unități medicale: Spitalul Stamate (astăzi Spitalul Municipal) și Spitalul Elias (astăzi maternitate). Tot atâtea spitale aveau și orașe mai mari ca Brăila, Constanța sau Ploiești.

Primele ambulanțe motorizate, care vor intra în serviciul Salvării, sosesc în România abia în anul 1912.

Însemnări ale vremii arată că în 1913 un astfel de vehicul specializat exista și la Fălticeni. Era un autovehicul de producție franțuzească. Se pare că doctorul Gabriel Tatos, ulterior devenit director al spitalului din oraș, este cel care ar fi purtat discuții atât la Paris, reușind să convingă și autoritățile de la București de a furniza un astfel de vehicul, de mare necesitate, și la Fălticeni.

Gabriel Tatos practica deja meseria de medic chirurg de 7 ani și era deosebit de respectat atât în Franța, unde s-a specializat, cât și în România.

În același an 1913 populația orașului Fălticeni număra 8.600 de oameni. Singura autosanitară din târg era folosită doar pentru cazurile grave. Un doctor specializat în medicină internă și un asistent preluau pacienții. După primul an de la introducerea în circulație, mașina salvării intervenise în aproape 100 de cazuri. Cele mai multe solicitări veneau după postului Învierii și pe perioada verii.

Unele urgențe se anunțau telefonic la spital, însă rețeaua era slab dezvoltată la nivel de oraș, majoritatea cazurilor fiind aduse la
cunoștință medicilor de oameni care veneau călare sau cu căruța până la spital. Când vehiculul se strica era reparat de un mecanic trimis de la București. Cu timpul s-a deschis un atelier de mecanică auto și la Fălticeni, iar defecțiunile autospecialei se rezolvau mai repede și cu bani mai puțini.

Mașina Salvării se deplasa și în localitățile apropiate: Bunești, Rădășeni, Petia, Hârtop. Când vremea era rea, iar drumurile erau aproape impracticabile, ambulanțierii așteptau la poarta satului, iar pacientul era adus cu o căruță până la autospeciala spitalului.

Vehiculul avea să joace un rol mult mai important în perioada primului război mondial când la Spitalul Stamate din Fălticeni erau aduși răniți de război. Tot atunci mașina Salvării își schimbase puțin aspectul exterior. Pe timp de război, autospeciala purta crucea roșie pe părțile laterală și spate, simbol regăsit uneori pe stegulețe din pânză montate pe aripile față.

Prima ambulanță la Fălticeni a fost utilizată până în 1924 când a fost înlocuită cu una nouă, tot de producție franțuzească.

Rudy Hödl

Anunțuri