Personalitati Falticenene

Personalităţi fălticenene: institutorul şi publicistul Vasile Costăchescu

vasile_costachescu

Aducem, de data aceasta, un omagiu unei alte personalități de seamă a vieții culturale fălticenene a secolului trecut. E vorba de institutorul și publicistul Vasile Costăchescu care face parte din pleiada de aur a învațământului fălticenean, începută cu Serafim Ionescu.

S-a născut la Fălticeni, în data de 30 noiembrie 1876, fiul lui Dumitru Costăchescu. Urmează școala primară și cursurile gimnaziului “Alecu Donici” din orașul natal, pe care le termină în 1893. După absolvirea Școlii Normale de Învățători din Iași, revine pe meleagurile fălticenene, mai întâi, învățător la Pleșești, apoi învățător și director la Școala Primară de Băieți nr. 1 din Fălticeni. Un numar însemnat de ani a fost și revizor școlar, iar în 1944, câteva luni, primar al orașului.

Dar să încercăm să reconstruim atmosfera orașului așa cum era pe vremea institutorului Vasile Costăchescu, spicuind doar câteva din momentele importante petrecute aici.

Târgul se înalța și se dezvolta de la un deceniu la altul, într-un veritabil început de emancipare administrativă, socială și spirituală. Era vremea începuturilor efervescente și incandescente, a înfăptuirilor îndrăznețe, a acțiunilor ample, a pasiunii și perseverenței.

Înființarea gimnaziului la 1870 adusese un corp profesoral de excepție care,  adevărate călăuze spirituale,  modelau caractere și formau personalități.

Vrednici și inimoși, perseverenți, însuflețiti de sentimente patriotice, au  înțeles imperativele timpului lor. Și-au propus drept țintă propășirea învățământului românesc, în care vedeau, pe bună dreptate, un factor al progresului economic, politic și cultural al României.  Au înfruntat chiar vitregia vremurilor, lipsurile nenumărate, pentru că țara trebuia sa meargă înainte.

Orașul avea deja o bogată activitate culturală, se înființau reviste și tipografii, ligi culturale și asociații literare ca principale instrumente de răspândire a culturii, fălticeneni de seamă plecau în lume dar reveneau mereu la Fălticeniul pe care îl iubeau atât de mult și, pasionați în ceea ce făceau, animau viața culturală de aici. Între prima foaie scrisă, în 1876, şi până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la Fălticeni au apărut peste 38 de reviste, ziare şi gazete.

În 1899, Artur Gorovei era ales vicepreședinte al Societății Americane de Folclor din Chicago datorită aprecierii de care se bucura peste hotare revista “Șezătoarea” .

În 1907, Artur Gorovei și Mihail Sadoveanu scoteau, la Tipografia “Saidman”, gazeta bilunară “Răvașul poporului”. Ca și “Șezătoarea”, și aici, în comitetul de redacție, erau învătătorii: N. Catrinici, Simion T. Kirileanu, Vasile Costăchescu, N. Stoleriu, P. Gheorghiasa, T. Radovici, V. N. Tomegea și Alexandru-Vasiliu Tătăruși.  A fost cea mai bună gazetă editată până atunci pentru lumea satelor nu numai din Fălticeni, ci din întreaga țară. S-a tipărit la “Saidman” până la numărul 42 când și-a încetat apariția prin plecarea lui Sadoveanu la Iași.

În 1914 se inaugura ”Muzeul Sucevei”, devenit apoi “al Fălticenilor”, membri fondatori fiind profesorul Vasile Ciurea, Artur Gorovei și Aurel Diaconovici. În 1923 ajunge la Fălticeni marele savant Nicolae Iorga. Vizitează muzeul, Liceul “Nicu Gane”, împrejurimile și participă la serbarea de sfârșit de an școlar, la școala de la Hârtop, unde era învățător Vasile Costăchescu. Împarte premii și are aprecieri elogioase la adresa dascălului. A fost un suprem omagiu și o recunoaștere a meritelorlui Vasile Costăchescu.

De altfel, iată ce spunea marele savant despre orașul nostru: “E un târg mic, dar cu unele străzi boierești frumușele, având fațade albe și grădini de flori. Aici locuiesc familii care de multă vreme își păstrează cuibul în această regiune de liniște sănătoasă…”.( Nicolae Iorga, “Falticeni”, în Privelisti moldave.)

Tot în 1914 s-a înființat Școala Normală de Învățători “Ștefan cel Mare”(pentru băieți), cel mai însemnat eveniment didactic al primei jumătăți a secolului al XX-lea. Printre institutori este și Vasile Costăchescu.

Împreună cu Teodor Radovici, învățător la Rotopănești, redactează “Tribuna școlii”, revistă pedagogică, lunară. Din lipsă de fonduri, au văzut lumina tiparului doar șase numere. Era una din puținele reviste pedagogice apărute după primul război mondial. În sumarul din ianuarie 1919 îl gasim pe Vasile Costăchescu semnatar al articolului “Greșeli de învățământ observate în practica personală a Corpului Didactic”. În sumarul din martie 1919 abordează  aspecte istorice din trecutul învățământului din comuna Pleșești și despre cum se făcea el în această comună, înainte de 1860.

Din 1923, ia ființă Judetul Fălticeni cu capitala la Fălticeni, iar din 1929 județul Fălticeni și-a schimbat denumirea în Județul Baia având aceeași capitală.

Sub auspiciile Ligii se țineau conferințe, se organizau serbări și alte manifestări culturale gustate din plin de publicul fălticenean.

În ianuarie 1928, celebra actriță Agatha Bărsescu, prietena apropiată a familiei Tempeanu, revine lă Fălticeni, și, pe modesta scenă din sala de gimnastică a Liceului “Nicu Gane”, are loc premiera dramei “Sappho” de Grillparzer, cu actrița în rolul principal. La cererea artistei, germanistul Virgil Tempeanu tradusese versurile în românește.

În 1930 îl găsim pe Vasile Costăchescu în Comitetul Școlar al Școlii Normale din Folticeni, alături de profesorii Anastasie Spiridonescu, Virgil Tempeanu și alții.

Anul 1931 consemnează  constituirea Societății Culturale ”Ion Dragoslav”, cu întâiul ei președinte, institutorul Vasile Costăchescu. Apărută între 1932-1940 revista ”Înmuguriri” a umplut, parțial, golul imens lăsat în publicistica fălticeneană de dispariția ”Șezătorii” (1929). Vasile Costăchescu publica numeroase articole cu caracter pedagogic dar și de istorie locală în diverse reviste din Fălticeni și din țară, ca: Tribuna școlii, Tribuna învățătorilor fălticeneni, Gândul nostru, Foaia pedagogică (Sibiu), Revista învățătorilor și învățătoarelor din România, Albina, Propășirea (Piatra Neamt), Viitorul (București), Foaia scolastică (Blaj), România Rurală.

Deși duceau o intensă muncă pedagogică și culturală, au găsit răgazul și pentru creație.

Scotocind arhive și documente, scrie și despre istoriile unor biserici. Astfel, împreună cu V. Pleșoianu, scrie ”Istoria bisericii parohiale Cuvioasa Parascheva” din satul Pleșești-Gane. Publică apoi ”Istoria bisericii catedrale Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, 1827-1927 și ”Sinodicul Bisericii parohiale Sf. Mihail și Gavril” din Oprișeni la Tipografia Bendit. Dar cea mai importantă lucrare a sa rămâne  ampla și bine documentata “Istorie a orașului Folticeni, cu un scurt istoric al județului Baia, 1340-1941”, apărută în 1941 și editată la Tipografia românească C. Popovici.

Prin întreaga sa muncă de o viață la catedră, prin activitatea publicistică și editorială, Vasile Costăchescu, și atâția alții, au înscris o pagină luminoasă în istoria învățământului fălticenean, dar și românesc. Iar firul tradițiilor este continuat de dascălii de azi pe o treaptă superioară.

Am socotit că nobila lor strădanie merită a fi știută si prețuită.

Adriana Mihăilă