Comunitate

„Granicerul de veghe” evoca lupta de la Spataresti, de acum 95 de ani

DSC04467Operă a sculptorului Theodor Burcă, monumentul „Grănicerul de veghe” le aminteşte fălticenenilor de lupta de la Spătăreşti, din 14-15 ianuarie 1918 (27/28 ianuarie 1918 după vechiul calendar, calendarul gregorian fiind adoptat la nivel instituţional abia în anul 1919). Monumentul a fost dezvelit în anul 1922 şi evocă lupta dusă de ostaşii Regimentului 2 Grăniceri împotriva Corpului 2 de Armată rus pentru ocuparea Fălticeniului. Iniţial monumentul a fost amplasat în mijlocul oraşului, unde începea „Strada Mare” (astăzi Republicii). Astăzi monumentul este amplasat la ieşirea din oraş, spre Spătăreşti, în cartierul „2 Grăniceri”.Revista „Grănicerul”, numărul festiv din data de 3 martie 1934, evocă într-un articol dedicat Regimentului „2 Grăniceri”, vitejia grănicerilor în lupta de la Spătăreşti.
granicerul de veghe logo
„(…)Spre sfârşitul anului 1917 pe când armata rusă a intrat în descompunere, bolşevizându-se, devenind un pericol pentru populaţie, Regimentul 2 Grăniceri, a fost împărţit pentru paza interioară asrfel: Batalionul I la Piatra Neamţ, Batalionul II la Galaţi, şi Batalionul III la Fălticeni. Aceste Batalioane aduc fală şi glorie celor din urmă zile ale răsboiului nostru. La Spătăreşti, lângă Fălticeni la data de 28 Ianuarie 1918, un Corp de Armată Rus, revoltându-se şi îndreptându-se spre Fălticeni, spre a-l distruge, III/R, 2 Grăniceri a luptat şi l-a dezarmat. Oraşul Fălticeni, recunoscător pentru această frumoasă faptă, a ridicat un monument pentru a proslăvi memoria eroilor grăniceri căzuţi la datorie, apărându-l. (…)” Lupta de la Spătăreşti este evocată şi de dr. Vasile Bianu, în cartea „Însemnări din Răsboiul României Mari”, publicată în anul 1926, la Institutul de Arte Grafice „Ardealul” din Cluj. Doctorul Bianu a stat în Fălticeni aproape 1 an, până în vara anului 1918, ca medic al Crucii Roşii, fiind găzduit de doctorul Gabriel Tatos.

„Inainte de amiazi s’au prezentat la Comandamentul local al trupelor române doi delegaţi ruşi, ca să ceară permisiunea de a trece prin Fălticeni a, unei divizii, compusă cam din 8000 de oameni, să treacă cu armele, având să meargă mai departe spre Rusia. Nedându-se această permisiune, de frica unei surprinderi neplăcute, delegaţii s’au înapoiat la divizia lor, care se afla între satele Dumbrăviţa şi Spătăreşti, şi comunicându-i aceasta, sfatul diviziei a hotărât ca să se îndrepte cu forţa spre oraş şi să-l treacă prin sabie şi foc. Dar comandantul nostru a trimis la timp două companii de grăniceri înaintea diviziei cu ordinul s’o oprească cu orice preţ pe loc şi s-o desarmeze. Pe la ora 4 p.m. a început lupta. Ruşii, cari de altfel aveau foarte puţine muniţii au tras câteva focuri de tun, apoi au început cu puştile. Cele două compănii ale noastre au ripostat cu vigoare încingându-să o adevărată luptă şi căzând morţi şi răniţi de ambele părţi; lupta a ţinut până sara la 9, când Ruşii ş’au terminat muniţiile şi când a mai sosit un regiment de al nostru dinspre Lespezi, atunci ei au ridicat steagul alb depunând armele. Dintre ai noştri au murit 10 şi au fost răniţi 26, dintre cari 6 au fost aduşi în spitalul nostru (Crucea Roşie), fiind grav răniţi, ceilalţi au fost trataţi în spitalul Stamate. Dintre ai noştri cel mai grav rănit a fost soldatul A. Gheorghesei Costache, din com. Vârfu Câmpului, judeţul Dorohoiu, având coapsa stângă sdrobită de un glonţ. Ruşii au numărat 50 de morţi şi peste 300 de răniţi.

„(…) Oraşul Fălticeni s’a arătat recunoştinţa faţă de purtarea eroică a Regimentului 2 Grăniceri astfel: 1. A schimbat numele stradei Tâmpeşti, stradă lungă care duce din oraş spre satul Spătăreşti, unde a fost lupta, numind’o: strada Regimentu 2 Grăniceri. 2. A adunat prin subscripţie şi împărţit familiilor celor morţi, precum şi răniţilor 15.000 lei. 3. A hotărât să ridice un monument în oraş pentru comemorarea acestui fapt de arme, pentru care s’a subscris până acum 16.000 lei (…)”.

Luptele de la Spătăreşti sunt relatate şi de scriitorul Vasile Nistoreasa în cartea „Fălticeni – Repere în timp”, apărută în anul 2007 la Editura Accent Print Suceava.
„(…) un moment memorabil, plămădit la flacăra unor mari virtuţi militare, moment relatat pe larg în Istoria oraşului Fălticeni de V. Costăchescu, precum şi în articolul Lupta de la Spătăreşti de Gheorghe Fira, când o parte din trupele Corpului II Rus, îndreptându-se din direcţia Cristeşti spre Fălticeni pentru a ajunge în Bucovina, este întâmpinată de Batalionul 2 din Regimentul 2 Grăniceri, comandat de colonelul Dimitrie Rădulescu (ulterior înaintat la gradul de general), cu un efectiv de 500 de oameni. Intuind intenţiile ruşilor de a trece oraşul prin foc şi sabie, grănicerii sunt dispuşi la Spătăreşti, pe linia Şoldăneşti – Ciumuleşti – Fântâna Mare – Bogdăneşti, pentru a avea sub control drumul spre Baia şi Cornu Luncii. În momentul în care ies din Dumbrăviţa, ruşii sunt somaţi să se predea şi să depună armele. Refuzând, începe o luptă pe viaţă şi pe moarte, soldată cu capitularea ruşilor. Dezarmarea ruşilor a durat 5 zile, timp în care le-a fost luată o imensă cantitate de puşti, mitraliere, revolvere, tunuri, muniţie, aparate telefonice şi bucătării de campanie. În lupta de la Spătăreşti au murit aproape 200 de soldaţi şi ofiţeri ruşi şi au fost răniţi peste 400, iar în efectivul grănicerilor au fost răniţi 28 şi şi-au pierdut viaţa 14 ostaşi, care au fost îngropaţi în cimitirul Grădini. În amintirea eroilor din Regimentul 2 Grăniceri, care au apărat cu preţul vieţii lor avutul şi viaţa acestui colţişor de ţară, în 1922 a fost ridicat monumentul Grănicer de veghe, amplasat pe Strada mare şi mutat, în anul 1987, pe strada 2 Grăniceri, la ieşirea spre Roman. De asemenea, tot în amintirea luptei de la Spătăreşti, scriitorul Ion Dragoslav a scris poezia Cântul Eroilor, iar Societatea Mormintelor Eoilor Bucureşti a dăruit oraşului o frumoasă troiţă, după un plan executat de arhitectul C. Stănculescu.
Războiul a însemnat pentru viaţa liniştitului Fălticeni o schimbare, trecând uşor spre uluială. Oraşul devenise un vast spital, unde se sfârşeau atât răniţii cât şi exantematicii. Teroarea zilei ajunsese acum sinistra şi dezgustătoarea insectă. Şcolile închise, refugiaţi de tot felul din teritoriul ocupat, apoi mulţimea ostaşilor ruşi, costumele pitoreşti ale cazacilor şi cerchezilor. Peste drum de grădina lui Sadoveanu se instalase un aerodrom rusesc şi adesea aeroplanele germane sau austriece treceau peste oraş, primite cu focurile tunurilor„.

Galerie foto „Grănicer de veghe”

 

Alex Săvescu